O atitudine creştină

Căile lui Iisus

Tabel : o atitudine creştină - "În lume” dar „nu din lume”*, o a treia cale.

Acela care caută să progreseze şi să îşi depăsească propria imperfecţiune - avându-l pe Iisus drept măsură a tuturor lucrurilor şi sprijin - tinzând spre calităţi cu semnificaţii mai profunde în viitor (vezi paginile "…Tămăduirea" şi "... Etica " şi "…Prelucrarea…"), ar putea în primul rând:
- să fie mai sincer cu sine şi abia în baza acestei reflecţii să judece pe ceilalţi (în loc să proiecteze imediat totul asupra altora) cf. Matei 5:3; "Ferice de cei săraci în duh";
- să urmeze imboldurile propriei conştiinţe (în loc de a le reprima) şi, cu toate acestea, să reuşească să iasă din propria cochilie, cf. Matei 5:5 şi 5:9…;
- să conştientizeze faptul că el/ea ar trebui să acorde sprijin spiritual altora, chiar dacă propria bunăstare poate fi premisa esenţială pentru a putea fi de ajutor altora (cf. Matei 5:7);
- să se implice activ în căutarea spiritului lui Dumnezeu, chiar dacă unele forme exterioare pot avea sens (în loc de a se mărgini mereu la forme exterioare) cf. Matei 6:5-8... şi Ioan 4:21-24;
- să se străduiască să fie (religios) şi să se comporte ca atare (mai degrabă decât doar să pară) cf. Matei 5:8;
- să aibă curajul de a trăi conform noilor descoperiri spirituale, chiar şi atunci când în comportamentul faţă de alţii poate fi nevoie de consideraţie (în loc de a ţine cont doar de ce este considerat valabil în această lume), cf. Matei 5:15;
- să-şi păstreze modestia rămânând în slujba comunităţii, chiar dacă face anumite descoperiri (în loc de a deveni arogant), cf. Matei 5:19 şi Luca 9:48.

Acela care, datorită orientării sale pline de înţelegere şi înţelepciune, nu-şi mai stă în drum, va descoperi creştinismul ca fiind nu un simplu mod de viaţă, ci o adevărată cale spirituală. Pe această cale el/ea va putea vedea în Iisus şi o busolă, ce îi va ajuta să descopere un echilibru nou dincolo de căile rătăcitoare unilaterale:

A nu fi nici deschis în exterior → ci activ în exterior →	- nici oscilant în interior, - şi echilibrat în interior
În locul unei gândiri sterpe → să ne dedicăm semnificaţiilor, problemelor, lucrurilor neclarificate→	- sau a unei meditaţii neproductive - într-o linişte conştientă şi meditativă.
a accepta existenţa lui „Dumnezeu exterior în ceruri"	- şi a-l lăsa să ia fiinţă în suflet;
a recunoaşte urmele creatorului etern	- în viaţa în transformare (liberă);
a studia legile care guvernează viaţa exterioară	- şi a descoperi ordinea creaţiei pe care se bazează;
a nu se lăsa pradă impulsurilor → ci a le integra →	- dar nici a le suprima, - şi transforma.
A folosi spaţiul, timpul, circumstanţele şi a tinde spre armonizarea lor,	- în ciuda detaşării faţă de ele
A-şi clădi viaţa exterioară pe muncă	- şi cea interioară pe rugăciune (Preceptele Ordinului Benedictinilor: "ora et labora").
A fi dispus la înţelegerea contribuţiei pozitive a altora (la toleranţă activă),	- şi a se dezvolta pornind de la bazele propriei credinţe;
a-şi utiliza atât jumătatea raţional-analitică a creierului	- cât şi cea "mistic"- sintetică, precum şi a acorda importanţa necesară legăturii dintre ele.
A-şi recunoaste percepţia subiectivă	- şi, totuşi, a căuta adevărul dincolo de concepţiile subiective.
A învăţa din tradiţii (constructive)	- şi a se (lăsa) trezit în interior la o viaţă spirituală proprie.
A face exerciţii pregătitoare	- şi a accepta Harul divin (misticismul creştin, exerciţiile spirituale, ...).
A se adresa nemijlocit lui Dumnezeu	- şi puterii Lui.
A-şi iubi aproapele	- ca pe sine însuşi.
A-şi păstra latura raţională	- şi o depăşi.
A nu se destrăma în neant ci în acest întreg	- nici a-şi aspri ego-ul, - a fi asemenea unei celule conştiente.
A considera trupul, materia ca instrumente	- şi a creşte în plan spiritual şi sufletesc.
A-şi asuma răspunderea, a se împlini	- după „poarta îngustă”;
A lupta pentru decizii corecte în conştiinţa pămănteană	- şi a bănui/simţi la alt nivel planul divin.
A da mai departe cunoştinţele asimilate	- şi a fi în armonie cu ceea ce este adecvat.
A acţiona pentru a transpune în mediu/societate	- ceea ce a devenit mai bun în interior.
A simţi compasiune cu suferinţa existentă în lume	- şi a se bucura de voinţa lui Dumnezeu.
A căuta apartenenţa la o comunitate spirituală	- şi a aspira la Dumnezeu în plan individual.
A respecta multitudinea naţiunilor, a culturilor	- şi a lăsa să rodească fructul general uman în toate.

... Astfel se arată calea lui Hristos ca o a treia cale, dincolo de contradicţiile aparente ale lumii – un drum care conduce spre o viaţă deplină şi spre libertate spirituală reală. În acest context vezi şi pasajele scrise bold (cu litere îngroşate) în acest text * şi de ex. Ioan 17, precum şi "Evangheliile Apocrife din Nag Hammadi": Evanghelia după Toma 22. Aceasta nu reprezintă şovăială - care nu ar face decât să menţină contrariile ca probleme - şi nu este, deci, o "argumentare ad nauseam". (De preferat indeciziei, totuşi, ar fi uneori , fie să nu ne implicăm deloc într-un anumit subiect, fie să ne decidem pentru una din două - conştienţi fiind însă de faptul că alţii se pot decide la fel de bine pentru cealaltă.) În schimb, cea de-a treia cale reprezintă, în loc de toate acestea, căutarea unui punct de vedere superior dincolo de cele două aspecte contrare, un punct de vedere ce face posibilă găsirea unor adevăruri (postulate, afirmaţii, teze, decizii) noi, libere - oferind astfel soluţia oricărei probleme. Cel care reuşeşte să facă faţă încercărilor dificile de pe drumul vieţii, asemănătoare "mersului pe sârmă", poate aprofunda cu mai mult succes următorii paşi ai lui Iisus din Evanghelii, respectiv Patimile Mântuitorului şi Faptele Apostolilor (Rusalii). Această capacitate a aoamenilor de a se apropia tot mai mult de "adevărata lumină" a lui Dumnezeu - Ioan 1:9 - ascunsă tot mai mult în spatele aparenţelor, constituie atât punctul de plecare, cât şi ţelul acestui "mers pe sârmă". (Vezi şi textul principal, Partea întâi.)

Există o legătură între ceea ce este descris în Evanghelii şi ceea ce este exprimat într-o măsură mai mare în Apocalipsa după Ioan, vezi textul principal, Partea a doua.

Update english/ deutsch

Înapoi la pagina de start "Căile lui Iisus Hristos" (www.ways-of-christ.com/ro)

Căile lui Iisus Hristos, contribuţia Sa la conştiinţa umană şi la dezvoltarea omenirii şi a lumii: o pagină informativă independentă, conţinând noi puncte de vedere din variate domenii ale cercetării şi experienţei; sfaturi practice pentru progresul personal.