Căile lui Iisus

 

Tabel : o atitudine creștină - "În lume” dar „nu din lume”*, o a treia cale.

Acela care caută să progreseze și să își depăsească propria imperfecțiune, avându-l pe Iisus drept măsură a tuturor lucrurilor și sprijin, tinzând spre calități cu semnificații mai profunde în viitor (vezi paginile "Tămăduirea" și "... Etica "), ar putea în primul rând:
- să fie mai sincer cu sine în loc să proiecteze totul asupra altora
(cf. Matei 5:3);
- să urmeze imboldurile propriei conștiințe în loc de a le reprima
(cf. Matei 5:5 și 5:9);
- să conștientizeze faptul că el/ea ar trebui să acorde sprijin spiritual altora, în loc să se preocupe doar de propria bunăstare materială
(cf. Matei 5:7);
- să se implice activ în căutarea spiritului lui Dumnezeu în loc de a se mărgini mereu la forme exterioare
(cf. Matei 6:5-8... și Ioan 4:21-24);
- să se străduiască să
fie mai mult decât să pară mai mult (cf. Matei 5:8);
- să aibă curajul de a trăi conform noilor descoperiri spirituale, chiar dacă acestea nu sunt recunoscute în prezent de toată lumea
(cf. Matei 5:15);
- să nu devină arogant și să-și păstreze modestia rămânând în slujba comunității, chiar dacă face anumite descoperiri
(cf. Matei 5:19 și Luca 9:48)...

Acela care, datorită orientării sale pline de înțelegere și înțelepciune, nu-și mai stă în drum, va descoperi creștinismul ca fiind nu un simplu mod de viață, ci o adevărată cale spirituală. Pe această cale el/ea va putea vedea în Iisus și o busolă, ce îi va ajuta să descopere un echilibru nou dincolo de căile rătăcitoare unilaterale: 

A nu fi nici deschis în exterior

    ci activ în exterior

- nici oscilant în interior,

    - și echilibrat în interior

În locul unei gândiri sterpe →

  să ne dedicăm semnificațiilor, problemelor, lucrurilor neclarificate→

- sau a unei meditații neproductive

    - într-o liniște conștientă și meditativă.

a accepta existența lui „Dumnezeu exterior în ceruri"

- și a-l lăsa să ia ființă în suflet;

a recunoaște urmele creatorului etern

- în viața în transformare (liberă);

a studia legile care guvernează viața exterioară

- și a descoperi ordinea creației pe care se bazează;

a nu se lăsa pradă impulsurilor →

    ci a le integra →

- dar nici a le suprima,

    - și transforma.

A folosi spațiul, timpul, circumstanțele și a tinde spre armonizarea lor,

- în ciuda detașării față de ele

A-și clădi viața exterioară pe muncă

- și cea interioară pe rugăciune  (Preceptele Ordinului Benedictinilor: "ora et labora").

A fi dispus la înțelegerea contribuției pozitive a altora (la toleranță activă),

- și a se dezvolta pornind de la bazele propriei credințe;

a-și utiliza atât jumătatea rațional-analitică a creierului

- cât și cea "mistic"- sintetică, precum și a acorda importanța necesară legăturii dintre ele.

A-și recunoaste percepția subiectivă

- și, totuși, a căuta adevărul dincolo de concepțiile subiective.

A învăța din tradiții (constructive)

- și a se (lăsa) trezit în interior la o viață spirituală proprie.

A face exerciții pregătitoare

- și a accepta Harul divin (misticismul creștin, exercițiile spirituale, ...).

A se adresa nemijlocit lui Dumnezeu

- și puterii Lui.

A-și iubi aproapele

- ca pe sine însuși.

A-și păstra latura rațională

- și o depăși.

A nu se destrăma în neant

    ci în acest întreg

- nici a-și aspri ego-ul,

- a fi asemenea unei celule conștiente.

A considera trupul, materia ca instrumente

- și a crește în plan spiritual și sufletesc.

A-și asuma răspunderea, a se împlini

- dup㠄poarta îngustă”;

A lupta pentru decizii corecte în conștiința pămănteană

- și a bănui/simți la alt nivel planul divin.

A da mai departe cunoștințele asimilate

- și a fi în armonie cu ceea ce este adecvat.

A acționa pentru a transpune în mediu/societate

- ceea ce a devenit mai bun în interior.

A simți compasiune cu suferința existentă în lume

- și a se bucura de voința lui Dumnezeu.

A căuta apartenența la o comunitate spirituală

- și a aspira la Dumnezeu în plan individual.

A respecta multitudinea națiunilor, a culturilor

- și a lăsa să rodească fructul general uman în toate.

... astfel se arată calea lui Hristos ca o a treia cale, dincolo de contradicțiile aparente ale lumii – un drum care conduce spre o viață deplină și spre libertate spirituală reală. În acest context vezi și pasajele scrise bold (cu litere îngroșate) în acest text * și de ex. Ioan 17, precum și "Evangheliile Apocrife din Nag Hammadi": Evanghelia după Toma 22. Acela care trece cu bine încercările dure ale vieții poate pătrunde mai bine și cu mai mult folos sensul pașilor lui Iisus descriși în continuare în Evanghelii, respectiv în Patimile Mântuitorului și Viețile Apostolilor (Rusaliile). Acestea constituie atât punctul de pornire, cât și țelul acestui drum presărat cu încercări. (vezi și textul principal, Partea întâi)

Există o legătură între ceea ce este descris în Evanghelii și ceea ce este exprimat într-o măsură mai mare în Apocalipsa după Ioan, vezi textul principal, Partea a doua.

 Update english/ deutsch

Înapoi la pagina de start "Căile lui Iisus Hristos" (www.ways-of-christ.com/ro)

Căile lui Iisus Hristos, contribuția Sa la conștiința umană și la dezvoltarea omenirii și a lumii: o pagină informativă independentă, conținând noi puncte de vedere din variate domenii ale cercetării și experienței; sfaturi practice pentru progresul personal.